Cat mai este interesat romanul azi de poezie e greu de spus.Dar viata lui a fost mereu pusa in cuvinte vindecatoare pentru sufletul sau.E greu de crezut ca mai exista sau ca va mai exista un alt EMINESCU. Dar iata povestea mea care nadajduiesc ca va mai pune un strop de nadejde in noi…
Cunosc un om care si-a pus viata pe altarul poeziei si a cuvantului mangaietor , miscator de suflete si plin de har:NICOLAE IONEL.L-am cunoscut intr-un grup de prieteni din Iasi.Simplu, modest, plin de o radiere a puterii cuvantului.Toata viata si-a daruit-o poeziei.Traieste singur de o viata si condeiul ii este singura mangaiere.In gupul nostru de prieteni se aflau profesori universitari, medici, scriitori, artisti si cativa studenti printre care ma numaram si eu.Grupul nostru era de fapt un grup de ucenici ai Parintelui Constantin care slujea la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. In acest grup erau dezbatute diferite subiecte si fiecare venea cu expertiza sa (arta, medicina, literatura, poezie sau teologie). Nicolae Ionel avea felul sau de a fi si a comunica cu oamenii. Asculta, analiza si la urma ne trezeam cu titamai raspunsul de ramaneam toti pe ganduri sau uneori folosea cuvintele cu o asa maiestrie incat ne facea pe toti sa radem. Ne citea povestile lui Ion Creanga ori poeziile lui Mihai Eminescu. Majoritatea le spunea din memorie.Talentul sau ne uimea pe toti.Unde mai sunt zilele acele in care arta, poezia , medicina si teologia ne umplu sufletul si mintea de cunostinta? Au ramas doar o amintire…Poate in lumea asta involburata mai sunt oameni insetati de cultura. De aceea imi permit sa scriu despre Poetul nostru NICOLAE IONEL, chiar daca nu sunt un bun meaestru al condeiului.
Iata ce spune Prof. Dr. Lucia Cifor despre cateva din lucrarile sale:”prin “Jeanne d’Arc”, dar şi prin “Scara de raze”, “Carul Mare” (parţial şi prin volumele anterioare), Nicolae Ionel creează în literatura română, dar nu numai pentru literatura română, opere de artă sacră, greu clasabile în literatura lumii, care schimbă radical înţelegerea artei literare”.
Nicolae Ionel s-a născut în 1944 la Bucureşti. A scris 34 de cărţi de poezie, 4 de teologie, 3 de folclor, 5 piese de teatru, 18 cărţi de traduceri (tragediile lui Shakespeare, Vergiliu Operaomnia, Kleist, Psalmii, Basho, Igor etc.).
Iata ce spune NicolaiStainhard:”sînt un admirator al lui Nicolae Ionel, poeziile lui îmi plac mult, firul cugetării sale îmi este asimilabil şi apropiat, metaforele şi ritmurile sale şi pe mine mă alină, troparele sale cumpănite între duioşie, gravitate şi fast mă desfătez a le îngîna proporţional cu sărmanele mele putinţe, întreaga aură a volumului “Calea Vie” luminează tot ce-i mai puţin rău şi pătat în sinea mea.
(N. Steinhardt: Nicolae Ionel : Calea Vie, în “Drumul către isihie”, Ed. Dacia, 1999, pp. 32 – 34)
Pentru iubitorii de cultura romanesca am sa postez in fiecare luna cate o poezie a poetului Nicolae Ionel.Sper sa va atinga inima si sa va faca viata o poezie!
Stîlpul de foc
I
Caci cu credinta sînt încredintat:
nici moartea, nici viata, si din cer,
nici îngerii, nici stapînirile; din iad,
nici o vîlvoare-a vreunei negre vreri,
nici naltul, nici adîncu-ntunecat,
nici focul tunatoarelor puteri,
cele de-acum, cele ce ne-or fi vad,
pîna-n decindea-ntregii învieri,
nici o faptura, strig, nu va putea,
da demon hîd, da luminos arheu,
din temelii si pîna-n raze sus,
sa ne desparta duhul, inima
în veci de dragostea lui Dumnezeu,
cea întru Domnul Nost Iisus Hristos!
Pentru mai multe detalii vizitati: http://poezienicolaeionel.wordpress.com/
30 Ianuarie 2012 Las Vegas
Iuliana Popescu-Hatch