ICOANA FACATOARE DE MINUNI A SF. NICOLAE CARE IZVORASTE MIR, Las Vegas


 Istoria icoanei facatoare de minuni si izvoratoare de mir a Sfantului Nicolae relatata de posesorul acesteia, Parintele Preot Ilie Warnke.

În dimineața de 6 decembrie 1996, eu, Fr. Elias Warnke, am sosit cu Dascalul Timotei Tadros la biserica noastră, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, din orasul Michigan, statul Indiana.

Era sărbătoarea Sfântului Nicolae. El este un sfânt foarte important pentru biserica noastra. Tarul-martir Nicolae, cu același nume  al sfantului ierarh, a sprijinit biserica noastră la începuturile sale, cu ajutor financiar. El a datbisericii noastre primele iconițe pentru iconostas (inclusiv una a Sfantului Nicolae), și o cruce de aur misionara pentru primul fondator preot, Prea Cucernicul Anthony Abu-Alam Farrah, unchiul meu.

In această dimineață cu ninsoare, aproximativ pe la 06:30 când am deschis ușa bisericii noastre și am intrat în pridvor, și eu si dascalul am fost cuprinsi de mireasma dulce  ca de trandafiri a soarelui fierbinte de vara. Am pus sub semnul intrebarii parfumul, care părea să vină de nicăieri și de pretutindeni în același timp. Am deschis ușa de la naos si parfumul deveni chiar mai puternic, dar nu fara sa-l poti suporta, era ca și cum ar fi înlauntrul tau ca să-l simți. Acest lucru a fost evidențiat și de faptul că atât Timotei și eu am fost raciti, care ne-a lasat congestionati și cu imposibilitatea de a mirosi indeajuns. Am aprins luminile și Timotei a început să se uite în jur sa gaseasca sursa de parfum. M-am uitat spre ușile împărătești și a văzut că icoana a Sf. Nicolae, care era pe analog de la Liturghia de duminica trecuta avea a trei rauri strălucitoare care curgeau din  ea. M-am inrosit si am intepenit, simtind ca și cum  inima mi-a cazut pe podea. Printre lacrimi am spus: „Este Sfântul Nicolae.” N-as putea sa va spun daca eu eram cel care a spus asta, dar mi se părea  ca am prins radacini la fața locului, fiind incapabil de a ma apropia de icoana.

După câteva minute (ca si cum ar fi trecut o oră) am fost în stare să ma apropii de icoana cu Timotei, care făcea deja metanii în fața icoanei. M-am uitat la icoana ca sa inteleg  ceea ce se întâmplă și am observat că din partea de sus a icoanei Sfantului Nicolae, de pe  fruntea sfântului un lichid izvora in trei brate: unul pe centru, pe nas și două pe de o parte si pe de alta, mergand în jurul ochilor pana in partea de jos a icoanei, care era ușor înclinata, pentru venerare. Deși parfumul era foarte răspândit, încă nu parea să vină direct din icoana, dar pătrundea totul.

Am încercat să discearn ceea ce se întâmplă în fața mea, fiind cuprins de emotii, începând cu o frică care s-a transformat in tristețe și bucurie dulce-amara. Aceasta nu a fost prima dată când Domnul nostru a ales să fiu o mărturie pentru slava Sa.Cu trei ani în urma, în timp ce slujeam Sfânta Liturghie într-o altă biserică dedicată Sfântei Treimi, El m-a binecuvântat pentru a vedea mir  curgand din rănile făcute de coroana de spini dintr-o icoană a Răstignirii. Acest lucru m-a schimbat dintr-un creștin care raționaliza credința intr-un credincios adevărat al Domnul nostru Iisus Hristos, si în cele din urmă indreptandu-ma catre  Biserica Rusă din străinătate cautand mântuirea pentru sufletul meu mizerabil.

Din cauza experienței mele trecute, am fost precaut, având grijă să nu permit demonii care ne vânează pe noi oamenii, să mă atragă în capcana de raționalizare si am lasat pe Domnul nostru care este infinit sa stabileasca toate lucrurile.

Mi-am pus epitrahilul și a ridicat icoana pentru a o examina pe dedesubt, care părea să fie uscata. Este important de remarcat faptul că acesta icoana este o reproducere imprimata pe hârtie, care este laminata pe partea de deasupra cu o folie de plastic și lipita pe lemn.

In icoana este montata o relicvă a Sfântului Nicolae, care a fost data la biserica noastră de către ieromonahul Simeon de la  schitul Sf. Isaac Sirul unde a fost făcută icoana. Călugării aveau standarde foarte stricte de lucrare a icoanelor, iar aceasta a fost una care nu a trecut de inspecție și a fost pusa în coș cu cele refuzate ca să se dea cadou pentru vizitatori. Astfel cand am vizitat schitul, icoana mi-a fost data la mine și am adus-o acasă.Lichidul părea să vina chiar din plasticul laminat.

Am întrebat pe Timotei cand a trecut ultima data pe la la biserică, ca eu de duminică am fost ultima dată acolo, și mi-a spus că nu a fost la biserica de două zile. Fara a suspecta vreo intervenție umană, ma gandeam ca de fapt numai Timotei, dascalul George Mixis și eu aveam cheile, am lăudat pe Dumnezeu pentru mirul care curgea în fața ochilor noștri. Mergând în altar am luat niste bucati de bumbac și le-am pus în partea de jos a icoanei pentru a aduna mirul care se colecta acolo. Mirul apărea transparent pe icoana dar era de culoare aurie pe bumbac, și foarte parfumat. Am pus un pic pe limba mea, era foarte amar și mi-a amorțit limba imediat.

Deoarece era atât de devreme, am decis să nu contactam IPS Arhiepiscop Alypy până când il vom putea suna după Liturghie la episcopie. Mai târziu în acea după-amiază, după ce am spus de la rugăciunile de exorcizare pe icoana și a atins-o cu crucea de mână ca să mă asigur de ceea ce se intampla, am contactat pe Parintele Andrei Sommer, secretar al Episcopiei, și i-am spun de incident. El a informat pe Vlădica Alypy și sa decis că ar trebui să ducem icoana în catedrala de la episcopie pentru ca episcopul sa o inspecteze a doua zi. Episcopia este la o distanta  de aproximativ o oră și jumătate  de condus de la noi de la biserica.

Mai târziu, dupa amiaza, stareța și călugărițele din Stavropighia mănăstirii sârbe locale, a venit să ni se alăture la citirea Acatistului Sfantului Nicolae. În timpul Acatistului, smirnă a izvorat în mod liber pentru toți cei prezenți. Toti cei dintre noi, cu lacrimi în ochi, și bucurie în inimile noastre, ca o unitate, a simțit prezența Sfântului Ierarh Nicolae intre noi și ne-am bucurat de mijlocirea făcătorului de minuni și dragostea sa față de noi.Smirnă a curs din icoana, deși izvora foarte încet, și uneori intermitent.

Un cufar a fost construit pentru icoana și un tânăr sârb a făcut o broderie de cupru cu pietre semi-pretioase pentru icoana, care apare si astazi pe icoana.Icoana a vizitat mai multe biserici, pentru că este portabila. Dumnezeu, în mila Sa infinită a acordat multe lucruri pentru cei care s-au atins de această icoana Sfânta. Eu va povestesc unele dintre ele.

Dascalul meu m-a sunat într-o seară și a spus că este o femeie din oraș, care a venit pentru a lua pe  nepotul ei cu masina și trebuia sa îngroape pe sora ei mai mare de 31 de ani, s care a murit. El a întrebat dacă ea ar putea vedea icoana și să fie uns cu mir,pentru ca ea trecea un moment foarte greu. Femeia și dascalul meu s-au întâlnit cu mine la biserică și am intrat împreună. Cum am intrat la biserica, femea a început să plângă și mi-a spus că ea nu a intrat intr-o biserică de foarte mult timp. Am luat-o în fața icoanei și a stat și sa uitat la icoana pentru un timp foarte lung plangand cu hohote  in continuu. După un timp, am luat bucatele de bumbac de la icoana și am uns fruntea ei, rugându-ma ca Domnul sa o ajute prin mijlocirea Ierarhului nostru Sfant.

Ea mi-a explicat ca i s-a dat custodia nepotului ei, dar ea acum avea o problemă. Ea avea cancer și nu se aștepta să mai supraviețuiască în următorii doi ani, iar copilul avea doar șapte ani. Ea avusese deja  ambii sani extirpati și a fost supusa unui tratament chimic pentru cancer, care era o tumoare în  acel loc. I-am spus că totul vine de la Dumnezeu, chiar si vindecarea. I-am dat o mică bucată de bumbac cu mir și i-am spus să se unga în numele Sfintei Treimi în fiecare zi, cerând lui Dumnezeu să se faca voia Lui.

Aproximativ două săptămâni mai târziu, dascalul meu m-a sunat și mi-a spus că femeia a sunat din Ohio, unde a locuia și  a marturisit că atunci când ea a plecat în acea săptămână pentru a începe o nouă rundă de tratament chimic, doctorii au descoperit ca cancerul nu mai era deloc in trupul ei. Medicii au fost atât de uimiti ca au ținut-o în spital pentru o zi, pentru observații, dar nu a găsit nimic, proclamând-o vindecata.Peste un an și jumătate, recent, ea a spus că nu are cancer și trăiește bine mulțumind lui Dumnezeu în fiecare zi pentru bucuria de a crește nepotul ei pe nume Nicolae.

În timpul unei vizite cu icoana într-o mănăstire (Mănăstirea  din care vine icoana) un om a venit și mi-a spus că ar dori niste mir pentru soția lui, care era bolnava de cancer de mai mulți ani și  nu se ridicase din pat in ultimii doi ani. L-am uns si i-am dat putina smirnă și o icoana pentru soia lui. El mi-a aspus că ea  isi pierduse credința cu mult timp în urmă și, pentru ca el a crezut că va fi o mare binecuvântare, pentru ea s-ar putea sa nu fie. I-am spus să-i povesteasca ceea ce a văzut și sa o unga în numele Sfintei Treimi, cerând mijlocirea Sfantului Ierarh Nicolae.

Aproximativ o săptămână mai târziu, am primit un telefon de la mănăstire spunandu-mi că omul a sunat și a spus că atunci când a ajuns acasă a mers în camera soției sale și a scos smirna și icoana ca sa i-o dea. Chiar înainte de a povestu ceea ce a vazut, ea a luat de la el mirul si icoana și a ținut-o  la piept plângand, iar el nu  a putut-o calma până  ce ea a adormit.

A doua zi, el s-a trezit  ca de obicei cu rutina lui de zi cu zi de a avea grijă de ea și s-a dus în camera ei si patul unde ea a fost prizoniera in ultimii doi ani, era gol. A alergat prin casa si a găsit-o  în bucătărie  facand micul dejun. Ea i-a spus că se simte bine. După testarea de către medici s-a descoperit că nu mai exista cancer în corpul ei. Am întâlnit pe această femeie, și ea este foarte sănătosa și fericita, mulțumind lui Dumnezeu pentru mila Lui.

Un enoriaș mi-a cerut o zi smirna pentru o prietena care era cuprinsa de patima alcoholului, band două sticle de vodcă pe zi, în fiecare zi. I-am dat mirul și i-am spus cum să o ungă.Femeia a fost unsa și din acel moment până astăzi, peste un an, ea nu s-a mai intors la băutura. Ea a fost atât de recunoscătoare pentru eliberarea ei din aceasta patima  si  m-a întrebat dacă ea ar putea contribui sa inoiasca dusumeaua veche de peste cincizeci de ani a bisericii, ca icoana și Sfântul locas al lui Dumnezeu  sa-I fie plăcut Lui. I-am spus că ea nu are nici o obligație de a face acest lucru, dar nefiind de acord, a instalat podele din lemn masiv.

Mulți oameni au fost vindecați de multe boli dupa taria credinței lor. M-am ingrijit întotdeauna sa  reamintesc tuturor cum sa vada că  acesta vine de la Dumnezeu, care face tot ceea ce este bun, si aceasta le doresc să li se îndeplineasca.
Preotul Ilie Warnke